Mergi la conținut
ECRtest

Atașament anxios și evitant în aceeași relație

Când atașamentul anxios întâlnește unul evitant, certurile pot lua aceeași întorsătură. O persoană caută să vorbească, cealaltă se retrage, iar fiecare întărește fără să vrea reacția celeilalte. Poți urmări unde începe acest cerc, ce au aflat cercetătorii despre asemenea cupluri și ce poate schimba ritmul unei discuții.

De redacția ECRtest · Actualizat la 19 noiembrie 2026 · 11 min de lectură

Pe scurt

  • Într-un moment de stres, o persoană caută apropiere tocmai când cealaltă are nevoie de răgaz.
  • Studiile au rezultate diferite în privința atracției dintre persoane cu aceste două stiluri de atașament.
  • Două denumiri dintr-un test spun prea puțin ca să poți prevedea cum va merge relația.
  • Un răgaz anunțat din timp și o cerere clară spusă calm pot încetini schimbul de reacții.

Cum se hrănesc reciproc insistența și retragerea

Un răspuns sec, un plan anulat sau oboseala după o săptămână grea pot tulbura ambele persoane. Pentru cineva cu stil anxios, cel mai mult contează atunci să refacă legătura. Ar vrea să vorbească pe loc și să audă că între ei e bine. Cineva al cărui stil e mai degrabă evitant poate simți nevoia să se îndepărteze și să pună lucrurile în ordine pe cont propriu, până îi trece încordarea. Fiecare încearcă să se liniștească în felul cunoscut.

Fiecare reacție poate atinge un punct sensibil pentru cealaltă persoană. Un șir de întrebări și mesaje poate semăna cu presiunea și poate face persoana cu stil evitant să își ia și mai multă distanță. Când persoana cu stil anxios ia tăcerea drept un semn de răcire, poate insista din nou. După câteva schimburi, un răspuns sec ajunge să nu mai fie subiectul discuției. Se aud replici ca „Niciodată n-asculți ce spun” și „Nu-mi lași nicio clipă să respir”. Multe cupluri descriu acest schimb ca pe o capcană. În cercetare, această dinamică se numește insistență și retragere.

Cercetătorii au întâlnit mai frecvent acest tipar la perechile unde cel puțin o persoană avea stil nesigur. Într-o anchetă pe 147 de cupluri, asemenea perechi raportau o diferență mai mare în nevoia de apropiere a celor două persoane și mai multe conversații cu insistență urmată de retragere, față de cele în care ambele stiluri erau securizante (Millwood & Waltz, 2008). În alt studiu, cuplurile cu două stiluri nesigure au raportat cel mai des acest tipar și evitarea de ambele părți. Cele cu două stiluri securizante au descris cel mai frecvent discuții constructive (Domingue & Mollen, 2009).

Ce simte fiecare în aceeași discuție

Privită din afară, scena poate părea o încăpățânare de ambele părți. Fiecare încearcă, din locul în care se află, să se ferească de ceva ce îi face rău. Reacția are un rost pentru fiecare dintre persoanele implicate, chiar când cealaltă o înțelege altfel.

  1. Când vrei un răspuns. Dacă se lasă tăcere, ai putea crede imediat că între voi s-a întâmplat ceva rău. Fiecare mesaj încearcă să refacă legătura. Cu cât trece mai mult timp, cu atât neliniștea crește și tonul poate deveni mai aspru. Nevoia din spatele mesajelor rămâne aceeași: „Spune-mi că suntem bine”.

  2. Când ai nevoie de un răgaz. Presiunea se simte, de pildă, când trebuie să explici ceva ce încă nu poți pune în cuvinte sau când neliniștea celeilalte persoane te copleșește. Un răgaz te ajută să respiri și să îți aduni gândurile. Poți să te depărtezi tocmai fiindcă legătura contează și nu știi încă ce să spui.

Ambele persoane caută să se liniștească. Una se apropie ca să simtă că legătura ține, cealaltă are nevoie să se îndepărteze ca să își recapete cumpătul. Diferența dintre cele două reacții face atât de greu momentul pentru cuplu.

Ce se poate simți în corp, inclusiv în tăcere

Un studiu sugerează că încordarea se vede și în corp. Cercetătorii au măsurat cortizolul, un hormon al stresului, la cupluri proaspăt căsătorite care se pregăteau să discute un conflict. La perechile cu o soție cu stil anxios și un soț cu stil evitant, cortizolul a urcat brusc la ambii înainte de discuție, apoi a scăzut repede (Beck et al., 2013). Soției îi era greu să vadă că și soțul trecea printr-un moment greu, iar soțului îi era greu să îi ceară sprijin.

La perechile cu un soț cu stil anxios și o soție cu stil evitant, vârful de cortizol nu s-a repetat. De aceea, observația poate fi folosită pentru alte cupluri doar cu prudență. Chiar și fără măsurători, ajută să ții minte că stresul se poate vedea prin apropiere la o persoană și prin retragere la alta. În camera alăturată, o persoană poate fi la fel de neliniștită în tăcere ca persoana care trimite al cincilea mesaj.

Ce poate atrage la un ritm diferit

În discuțiile de psihologie populară se spune adesea că aceste stiluri se atrag inevitabil. Un studiu care a urmărit 354 de cupluri a găsit că stilurile nu erau distribuite la întâmplare. Nicio pereche din acel eșantion nu avea două stiluri anxioase sau două stiluri evitante (Kirkpatrick & Davis, 1994). O altă serie de studii nu a găsit dovezi ale atracției dintre cele două stiluri. În acele observații, persoanele cu stil anxios alegeau mai rar profiluri cu evitare ridicată (Frazier et al., 1996).

Rezultatele diferă în funcție de eșantion și de felul în care a fost studiată atracția: în cupluri sau prin alegerea unor profiluri într-un experiment. Atracția dintre persoane cu stiluri opuse apare în unele cazuri, iar datele sunt prea variate pentru o regulă generală. Se întâmplă totuși ca la început să placă trăsături diferite. De o parte pot atrage calmul și autonomia, de alta, căldura și inițiativa. Cercul se conturează uneori mai târziu, pe măsură ce apropierea crește și apar primele neînțelegeri serioase.

Durata și satisfacția în relație

Online circulă atât ideea că asemenea perechi sunt sortite eșecului, cât și ideea că ar fi cele mai stabile. A doua pornește de la o cercetare de trei ani, în care două grupuri au avut surprinzător de puține despărțiri, bărbații cu stil evitant și femeile cu stil anxios (Kirkpatrick & Davis, 1994). Cercetătorii au analizat separat cele două grupuri, indiferent de stilul celeilalte persoane din cuplu. Satisfacția se măsoară distinct de durata legăturii, iar participanții au spus că relațiile respective le aduceau relativ puțină satisfacție.

Într-un studiu pe 1.014 cupluri, nivelul anxietății la o persoană combinat cu evitarea la cealaltă nu a avut un efect propriu asupra satisfacției sau stabilității. A contat câtă anxietate și câtă evitare avea fiecare (Conradi et al., 2021). Autorii precizează că schimbul de insistență și retragere rămâne important pentru a înțelege relația. Două stiluri nu stabilesc dinainte cum poate funcționa relația. Contează felul în care fiecare reacționează odată ce recunoaște că a început cercul.

Unde se poate opri schimbul de reacții

Observațiile pe cupluri sugerează că felul în care răspunde o persoană poate domoli reacția de apărare a celeilalte (Simpson & Overall, 2014). Într-un studiu pe 180 de cupluri, cercetătorii au urmărit discuții în care o persoană îi cerea celeilalte o schimbare. Persoanele cu stil evitant se înfuriau și se retrăgeau mai puțin când, în acele momente, cererea era spusă cu blândețe, lăsa loc pentru autonomie și arăta că persoana era apreciată (Overall et al., 2013).

  1. Spune când revii. Când simți că îți trebuie un răgaz, spune de la început când revii. „Peste o oră” sau „mâine dimineață” arată că discuția va continua și fac așteptarea mai ușoară.

  2. Începe cu ce ai simțit. Pornește de la o singură întâmplare. „Sâmbătă mi-a fost greu să petrec timpul pe cont propriu” lasă mai mult loc de vorbă decât „Tu ai mereu altceva de făcut”. Dacă cealaltă persoană tinde să se retragă, îi poate fi mai ușor să asculte.

  3. Dă un semn scurt. Un „Ce mai faci?” la amiază sau promisiunea unei discuții pe seară poate oferi un punct de sprijin când legătura te neliniștește. Pentru cineva care are nevoie de distanță, un gest atât de scurt cere puțin efort.

  4. Lucrează la partea ta. Dacă neliniștea te împinge să insiști, vezi ce te mai poate liniști, de la prieteni la activitățile pe care le faci de plăcere. Dacă te retragi des, încearcă să spui câte ceva despre o greutate înainte să o fi rezolvat.

Caută un moment liniștit pentru discuția despre ce se repetă. În toiul unei certe, o explicație poate suna a reproș. A doua zi, aceleași cuvinte au șanse să fie auzite altfel.

Întrebări pentru când e liniște

Alege o seară obișnuită, când niciuna dintre persoane nu e prinsă în ceartă și nu încearcă să demonstreze ceva. Dă-i celeilalte timp să răspundă și spune apoi cum vezi tu lucrurile. Dacă răspunsul te surprinde, poți lăsa o clipă să treacă înainte să spui ce crezi. Poți înțelege astfel cum trăiește cealaltă persoană acest schimb de reacții.

  • „La ce te gândești de obicei când îți răspund după multă vreme?”
  • „Ce spun eu și îți sună a presiune?”
  • „De cât timp ai nevoie să îți revii după o ceartă?”
  • „Cum aflu că s-a terminat pauza și putem continua?”
  • „Ce te ajută să simți că îți sunt alături chiar și când suntem în locuri diferite?”
  • „Ce ceartă tot reapare și cum începe de obicei?”

Răspunsurile pot prinde bine când începe din nou aceeași discuție. Atunci te poți baza pe ce ai auzit într-o seară liniștită și pe ce a fost stabilit atunci, cu mai mult răgaz.

Când merită să ceri sprijin din afară

Dacă de luni întregi se repetă același cerc și ambele persoane se simt fără puteri, terapia de cuplu poate fi o posibilitate. Terapia focalizată pe emoții, una dintre abordările studiate cel mai mult, provine din teoria atașamentului și se ocupă direct de asemenea tipare. O meta-analiză a 20 de studii a găsit, în medie, o îmbunătățire considerabilă de-a lungul terapiei (Spengler et al., 2024). Și alte abordări pot ajuta. În alegerea unui terapeut, contează ca fiecare persoană să poată vorbi în voie și să simtă că răspunsul terapeutului îi este de ajutor.

Dacă persoana cu care ești într-o relație are nevoie de timp înainte să meargă la terapie, poți începe pe cont propriu. Și o singură persoană poate schimba felul în care reacționează când pornește cercul.

Umilirea, amenințările, controlul și violența sunt motive să cauți sprijin. Niciun stil de atașament nu justifică aceste comportamente. Dacă treci prin așa ceva, ocupă-te mai întâi de propria siguranță. Poate fi mai sigur să lași o discuție deoparte și să apelezi la cineva de încredere sau la o linie specializată de ajutor.

Întrebări despre cercul apropiere-retragere

  1. Poate crește siguranța cu aceste două stiluri în același cuplu?
    Da, o relație poate oferi condiții în care ambele stiluri se schimbă. Un model propune că anxietatea scade în situații care întăresc încrederea în sine. Evitarea se poate reduce dacă descoperi că te poți baza pe cineva în siguranță și că sprijinul îți face bine (Arriaga et al., 2018). Ipoteza explică de ce pot conta o promisiune ținută și o pauză după care persoana chiar revine. Vezi cum pot evolua stilurile.
  2. Cum poți afla la cine se vede mai mult anxietatea și la cine evitarea?
    Cel mai clar e să ai câte un rezultat la chestionar pentru fiecare persoană. Cele două axe se măsoară separat. Cineva poate avea scoruri mari la ambele sau scăzute la ambele, caz în care reacțiile din cuplu pot fi mai complicate. Într-o ceartă poți observa cine trimite alte mesaje și insistă să vorbească și cine se retrage. Asta oferă indicii despre comportament, iar scorul cere răspunsurile la chestionar.
  3. Ce spune acest cerc despre decizia de a rămâne împreună?
    Faptul că îl recunoști îți permite să numești o problemă și să încerci lucruri concrete. Poți vorbi despre cum se întrerupe și se reia o discuție, poți deschide altfel o discuție grea sau poți consulta un terapeut. Hotărârea despre relație le aparține celor două persoane și ține de întreaga lor experiență împreună. Dacă simți frică ori umilință în preajma celeilalte persoane, pune-ți siguranța pe primul loc.
  4. Ce se poate schimba dacă doar una dintre persoane face un efort?
    Uneori e suficient ca o persoană să schimbe primul pas pentru ca și celeilalte să îi vină mai ușor să răspundă altfel. În discuțiile filmate în studii, o cerere blândă a fost urmată de mai puțină furie și retragere la persoanele cu stil evitant (Overall et al., 2013). Dacă efortul rămâne ani întregi de aceeași parte, poate fi epuizant. Observă câtă energie îți ia și spune ce ai nevoie să se schimbe.

Surse (10)

  1. Arriaga X. B., Kumashiro M., Simpson J. A., Overall N. C. (2018). Revising working models across time: Relationship situations that enhance attachment security. Personality and Social Psychology Review, 22(1), 71-96.
  2. Beck L. A., Pietromonaco P. R., DeBuse C. J., Powers S. I., Sayer A. G. (2013). Spouses’ attachment pairings predict neuroendocrine, behavioral, and psychological responses to marital conflict. Journal of Personality and Social Psychology, 105(3), 388-424.
  3. Conradi H. J., Noordhof A., Kamphuis J. H. (2021). Satisfying and stable couple relationships: Attachment similarity across partners can partially buffer the negative effects of attachment insecurity. Journal of Marital and Family Therapy, 47(3), 682-697.
  4. Domingue R., Mollen D. (2009). Attachment and conflict communication in adult romantic relationships. Journal of Social and Personal Relationships, 26(5), 678-696.
  5. Frazier P. A., Byer A. L., Fischer A. R., Wright D. M., DeBord K. A. (1996). Adult attachment style and partner choice: Correlational and experimental findings. Personal Relationships, 3(2), 117-136.
  6. Kirkpatrick L. A., Davis K. E. (1994). Attachment style, gender, and relationship stability: A longitudinal analysis. Journal of Personality and Social Psychology, 66(3), 502-512.
  7. Millwood M., Waltz J. (2008). Demand-withdraw communication in couples: An attachment perspective. Journal of Couple & Relationship Therapy, 7(4), 297-320.
  8. Overall N. C., Simpson J. A., Struthers H. (2013). Buffering attachment-related avoidance: Softening emotional and behavioral defenses during conflict discussions. Journal of Personality and Social Psychology, 104(5), 854-871.
  9. Simpson J. A., Overall N. C. (2014). Partner buffering of attachment insecurity. Current Directions in Psychological Science, 23(1), 54-59.
  10. Spengler P. M., Lee N. A., Wiebe S. A., Wittenborn A. K. (2024). A comprehensive meta-analysis on the efficacy of emotionally focused couple therapy. Couple and Family Psychology: Research and Practice, 13(2), 81-99.

Verificat la 9 octombrie 2026

Fă testul și compară punctul tău cu al celeilalte persoane pe aceeași hartă.

Fă testul