Mergi la conținut
ECRtest

Atașament dezorganizat și teama de apropiere

În tiparul numit „atașament anxios-evitant (fearful-avoidant)”, apropierea te atrage și te sperie. Când ești departe, te temi că persoana dragă va uita de tine. Când se apropie, ți-e greu să-i arăți ce simți, de teamă că vei suferi. Pe hartă, evitarea apropierii și anxietatea în relațiile apropiate sunt peste medie.

De redacția ECRtest · Actualizat la 19 noiembrie 2026 · 12 min de lectură

Pe scurt

  • Punctul cade în zona în care cele două scoruri depășesc mediile din normele lui Fraley.
  • Combinația apare destul de des, în aproape 31 % dintre rezultate, adică aproximativ o treime.
  • Tiparul descrie obiceiuri în relații. Un rezultat nu dovedește o traumă și nu stabilește un diagnostic.
  • În timp, legăturile calme, în care găsești sprijin, pot domoli și grijile, și nevoia de distanță.
AnxiosAnxios-evitantSecurizantEvitant

Griji, distanță sau și una, și alta?

Poți vedea cât de ridicate sunt anxietatea și evitarea și cum diferă scorurile de la o relație la alta.

Fă testul
  • 72 de afirmații
  • 10-15 minute
  • fără cont
P1

Când apropierea atrage și neliniștește

Semnele apar adesea unul după altul. Cauți să vezi pe cineva, iar când ocazia se apropie, te retragi. Dacă îți sunt cunoscute situațiile de mai jos, merită să te uiți la ce se repetă. Testul arată acest tipar mai precis.

  1. Amâni întâlnirea pe care o așteptai. Aștepți toată săptămâna să vezi pe cineva drag, iar cu o seară înainte găsești un motiv să amâni. Pe măsură ce se apropie ziua, te gândești tot mai mult că persoana s-ar putea să fie dezamăgită când veți fi împreună.

  2. Primești cu neîncredere cuvintele calde. Cineva te laudă sau îți spune că însemni mult pentru acea persoană. Te gândești întâi că trebuie să fie vreun interes la mijloc sau că afecțiunea n-o să dureze. Îți vine să te pregătești pentru o dezamăgire ca să nu te ia prin surprindere.

  3. Tăcerea te duce cu gândul departe. Au trecut două ore fără răspuns și începi deja să-ți imaginezi de ce s-ar fi săturat de tine cineva drag. Răspunsul vine și e cald. În locul ușurării poate apărea prudența, iar atunci îți vine să te retragi.

  4. Vrei să închei relația înaintea celuilalt. Când ți se pare că relația e pe sfârșite, îți vine să o închei înainte ca cealaltă persoană să o facă. Așa poți avea senzația că alegi măcar când să doară. Mai târziu poți afla că despărțirea nu era iminentă.

  5. Ți se pare riscant să ceri ajutor. Ai nevoie de sprijin. Poți auzi un „nu”, iar dacă auzi un „da”, te temi că rămâi cu o datorie și că arăți mai mult din tine. Pare mai ușor să taci. Apoi doare că nimeni n-a ghicit ce îți trebuia.

  6. După ceartă, impulsurile se schimbă repede. Acum vrei să îndrepți totul pe loc, iar peste o oră ai dispărea fără să vorbești cu nimeni. Ambele reacții sunt cât se poate de reale. Ții la legătură și cauți în același timp să te ocrotești.

  7. Cu cineva sau separat, tot ai griji. Când nu ai pe nimeni în preajmă, oamenii îți lipsesc. De cum sunt aproape, îți vine să te ascunzi. Îți e greu să te odihnești în oricare dintre situații, iar trecerea de la una la alta te poate obosi și mai tare.

P2

De ce apropierea stârnește reacții opuse

În stilul anxios-evitant, te încearcă deodată două temeri care apar de obicei separat. La cel mai mic semn că cineva drag se îndepărtează, te temi că vei pierde legătura. Când relația devine prea strânsă, o altă teamă te poate face să te închizi (Mikulincer & Shaver, 2003). Când le simți pe amândouă, îți poate fi greu să alegi cum răspunzi.

Psiholoaga Kim Bartholomew a descris două așteptări care pot apărea împreună: „Nu e ușor să mă iubească cineva” și „Ceilalți m-ar putea răni ori respinge” (Bartholomew, 1990). Îți dorești sincer să te apropii, iar uneori teama de ce ar putea urma e destul de puternică încât să te oprească în repetate rânduri.

Pentru ceilalți poate părea greu de înțeles că într-o zi vorbești cu căldură și a doua zi păstrezi distanța. Pentru tine, poate fi obositor să alegi mereu între două temeri. Reacțiile pot apărea înainte să ai timp să te gândești cum vrei să răspunzi. Ele pot fi spontane chiar dacă persoana cealaltă le ia drept gesturi făcute cu intenție.

Un prim pas poate fi să observi ce simți chiar acum și să lași loc și celeilalte reacții. Dacă îți vine să te retragi, poți recunoaște că ții totuși la legătură. Fiecare impuls are rostul lui: unul caută să păstreze relația, iar celălalt să te apere de ceva dureros.

P3

Cum se formează așteptările contradictorii

În articolele despre adulți, stilul apare adesea sub denumirea „atașament dezorganizat”. La început, cercetătorii au folosit termenul „dezorganizat” pentru o categorie de comportament la copii. În procedura de laborator „Situația străină” (Strange Situation), au văzut cum unii copii se îndreptau spre mamă cu capul întors sau rămâneau nemișcați pe la jumătatea drumului (Main & Solomon, 1990). Stilul anxios-evitant la adulți a fost descris mai târziu, pornind de la felul în care aceștia își povestesc relațiile (Bartholomew & Horowitz, 1991).

Explicația diferă pentru fiecare persoană. În teorie, tiparul are legătură cu experiențe în care aveai nevoie de apropiere, dar îți era greu să te simți în siguranță. Un adult care avea grijă de tine putea să fie uneori cald, alteori aspru sau să nu poată răspunde la ce cereai. Cercetătorii au găsit o asociere între copilăriile grele din punct de vedere emoțional și mai puțină siguranță în relațiile adulte (Riggs, 2010). Din experiențe asemănătoare se pot forma stiluri diferite. Mulți părinți aveau propriile greutăți și făceau ce puteau atunci.

Au greutate și temperamentul, și ce ai trăit mai târziu: o despărțire dureroasă, o trădare sau o relație lungă în care îți era greu să ai încredere. Experiența din primii ani prezice într-o măsură redusă atașamentul la vârsta adultă (Pinquart et al., 2013). Stilul ia formă în continuare în relațiile de mai târziu (Fraley & Roisman, 2019). Harta testului arată cum trăiești apropierea azi. Pentru a înțelege de unde vine acest tipar e nevoie de mai mult context.

P4

Atenția la schimbările dintre oameni

E greu să trăiești cu două temeri deodată. Din experiența asta pot crește lucruri pe care cei dragi le prețuiesc. Ele pot rămâne și când reacțiile se domolesc.

  • Iei relațiile în serios

    Contează mult pentru tine când lași pe cineva să se apropie. Când îți faci curaj să vorbești deschis, cei dragi pot simți cât de mult înseamnă asta pentru tine, chiar dacă ai încă temeri.

  • Observi când se schimbă ceva

    Prinzi repede o ezitare în voce, un semn de oboseală sau de supărare. Ai deprins atenția asta din prudență, iar acum îți poate fi de folos în prietenii și la lucru cu oamenii.

  • Ai răbdare cu temerile altora

    Știi din experiență cât poate speria apropierea. Le dai timp oamenilor și le iei în serios reținerile. În preajma ta le poate fi mai ușor să se deschidă puțin câte puțin.

  • Curajul să revii

    De fiecare dată când te apropii după ce te-ai retras, faci un lucru care ți-a stârnit teamă. Din afară se vede poate doar un gest mărunt, deși pentru tine a însemnat să îți faci curaj.

P5

Cu cei apropiați, în cuplu și în afara lui

În viața de cuplu poți simți cel mai intens apropierea, așa că ambele temeri apar mai des. Fiecare dintre voi poate obosi când dorința de a fi împreună face repede loc distanței. Ajută să spui direct „Am nevoie de puțin timp. Putem vorbi diseară?” Persoana cu care ești știe astfel la ce să se aștepte.

În prietenii e de obicei mai ușor. Rareori așteaptă cineva să fii mereu prin preajmă. Poți duce distanța mai ușor și sunt mai puține lucruri care îți trezesc grijile. Totuși, un mesaj rămas fără răspuns poate să doară. Iar când prietenia devine foarte strânsă, s-ar putea să vrei să dispari pentru o vreme.

Grija și reținerea pot fi mai mari sau mai mici în funcție de persoana lângă care ești (Fraley et al., 2011). De aceea, testul întreabă separat despre relația de cuplu, mama, tata și cea mai strânsă prietenie. Uneori apare acest stil doar în cuplu, iar într-o prietenie rezultatul e aproape de zona securizantă. Știi deja din acea prietenie cum se simte apropierea în liniște, iar experiența îți poate prinde bine și în alte legături.

P6

Cum se deosebesc cele trei tipare nesigure

Stilul anxios-evitant, cunoscut în multe texte drept „dezorganizat”, are câte ceva în comun cu stilul evitant și cu cel anxios.

Stilul evitant
În stilul evitant, cunoscut în engleză ca „dismissive-avoidant”, anxietatea e sub medie și poți găsi liniște când ai timp pentru tine. În stilul anxios-evitant, odată cu distanța apar și îndoieli. Te poți întreba dacă, în lipsa ta, mai ai un loc în viața cuiva și simți nevoia să te apropii din nou.
Stilul anxios
În stilul anxios, evitarea e scăzută. Îți dorești să te apropii, iar când reușești găsești adesea liniște. În stilul anxios-evitant, teama de pierdere rămâne și apropierea însăși poate părea riscantă. Ai putea să te simți mai bine că ai ajuns aproape și, la scurt timp, să îți dorești iar distanță.
Termenul „dezorganizat” în cercetare
La copii, cercetătorii identifică dezorganizarea din comportamentul pe care îl observă. Pentru adulți există un interviu structurat care poate indica o stare nerezolvată față de pierderi sau experiențe traumatice. Stilul anxios-evitant se măsoară cu chestionare. Rezultatele interviului și ale chestionarelor coincid în mică măsură (Roisman et al., 2007). Testul de pe site îți arată scorurile la anxietate și evitare.
Tulburarea de atașament
Tulburarea reactivă de atașament este un diagnostic din copilărie. După neglijare severă, un copil cu această tulburare caută rareori alinare la adulți (APA, 2013). Stilul de atașament al unui adult descrie cum trăiește apropierea. Testul nu stabilește un diagnostic și nu înlocuiește o discuție cu un specialist.
  1. Observă apropierea și retragereaPrinde momentul în care îți vine să te apropii și pe cel în care îți dorești distanță. Gândește-te ce s-a petrecut imediat înainte, fără să te judeci.
  2. Spune ce te speriePoți spune cuiva drag „Mi-e teamă acum, dar rămân aici”. Dacă ai nevoie de o pauză, spune și când poți reveni la discuție. Tăcerea poate lăsa mai multe griji.
  3. Primește sprijinÎntr-un moment greu, poți lăsa pe cineva în care ai încredere să îți fie alături. Observă ce a mers bine când ai primit sprijin. Din asemenea experiențe, așteptările se pot schimba încet.
  4. Ai timp să alegiGrija și impulsul de a te retrage mai apar, dar sunt mai slabe și mai rare. Îți poate rămâne destul timp să le observi și să alegi ce îți trebuie atunci.
P7

Ce se poate schimba cu timpul

Stilul e destul de stabil și se poate schimba în timp. În relațiile previzibile, anxietatea se poate domoli când capeți încredere în propria valoare. Evitarea poate scădea când descoperi că te poți baza pe cineva în siguranță (Arriaga et al., 2018). În stilul anxios-evitant pot conta ambele schimbări. Ele pot lua mai mult timp, iar pașii de mai jos rămân aceiași.

Pentru mulți oameni ajută și psihoterapia. Acolo poți încerca să vorbești mai deschis și să fii aproape de cineva fără teama că apropierea va fi urmată de o pedeapsă. Alegi tu dacă și când vrei să încerci. Dacă îți e greu să revii la amintiri dureroase, un psihoterapeut te poate ajuta să le iei pe rând, fără grabă.

Teama poate să mai apară. Cu timpul, între momentul în care o simți și felul în care alegi să răspunzi poate să încapă o pauză. Peste șase luni poți face din nou testul și compara cele două puncte. Pe parcurs, poți observa schimbări ca acestea.

P8

Întrebări despre teamă și apropiere

  1. Ce poate spune acest stil despre o traumă din trecut?
    Copilăriile grele din punct de vedere emoțional au fost asociate cu mai puțină siguranță în atașament (Riggs, 2010). Mai multe împrejurări contribuie însă la formarea unui stil. Din el nu afli ce ți s-a întâmplat în trecut, iar testul nu evaluează trauma. Dacă amintirile încă dor, le poți aborda cu un psihoterapeut.
  2. Cum se vede stilul anxios-evitant când te îndrăgostești?
    La început poți simți o atracție puternică. Dacă persoana pare să se îndepărteze, vin grijile. Dacă relația devine serioasă, te poți gândi să te retragi. Sentimentele sunt sincere, iar teama întrerupe uneori apropierea. În loc să întrebi direct, s-ar putea să cauți vreo dovadă că persoana va rămâne. Citește mai mult despre aceste încercări și alternanța dintre apropiere și retragere în cuplu.
  3. Ce arată studiile despre diferențele de gen în acest stil?
    Datele nu arată o diferență clară. Pe fiecare axă din normele lui Fraley se observă medii apropiate pentru femei și bărbați. Într-o meta-analiză, anxietatea a fost puțin mai ridicată la femei și evitarea puțin mai ridicată la bărbați (Del Giudice, 2011). Felul în care se vede acest stil depinde mai mult de fiecare persoană decât de gen.
  4. Cât de precis indică testul stilul anxios-evitant?
    Testul de atașament măsoară ambele axe cu cele 36 de afirmații ECR-R. Rezultatul e raportat la normele stabilite de Fraley cu peste 17.000 de participanți. Orice chestionar are o marjă de eroare. Când punctul e lângă o graniță, vei vedea și stilurile din zonele învecinate. Semnele de mai sus te pot orienta, iar comparația cu eșantionul oferă o măsură mai precisă.
  5. Cum îți dai seama dacă persoana cu care ești are acest stil?
    Din afară e greu să știi. Aceleași schimbări de reacție pot apărea din stres, supărare ori nesiguranță în relație. Fiecare persoană răspunde la test pentru sine. Dacă există curiozitate de ambele părți, poți propune să facă fiecare testul. Poți deschide apoi o discuție despre ce i-a părut cunoscut fiecărei persoane în rezultat și ce a fost neașteptat.
  6. Poți să te temi de pierdere și să eviți apropierea?
    Da. Tocmai asta descrie stilul anxios-evitant. Scorurile ambelor axe sunt peste medie, iar în aceeași persoană pot apărea și dorința de a fi aproape, și cea de a se îndepărta. Tiparul depinde și de relație. Poate fi anxios-evitant în cuplu, iar într-o prietenie să semene mai mult cu stilul securizant. Testul prezintă separat relațiile despre care ai răspuns.
P9

Descoperă și alte stiluri

P10

Surse (12)

  1. Bartholomew K. (1990). Avoidance of intimacy: An attachment perspective. Journal of Social and Personal Relationships, 7(2), 147-178.
  2. Main M., Solomon J. (1990). Procedures for identifying infants as disorganized/disoriented during the Ainsworth Strange Situation. In M. T. Greenberg, D. Cicchetti, E. M. Cummings (Eds.), Attachment in the preschool years: Theory, research, and intervention (pp. 121-160). Chicago: University of Chicago Press.
  3. Bartholomew K., Horowitz L. M. (1991). Attachment styles among young adults: A test of a four-category model. Journal of Personality and Social Psychology, 61(2), 226-244.
  4. Mikulincer M., Shaver P. R. (2003). The attachment behavioral system in adulthood: Activation, psychodynamics, and interpersonal processes. Advances in Experimental Social Psychology, 35, 53-152.
  5. Roisman G. I., Holland A., Fortuna K., Fraley R. C., Clausell E., Clarke A. (2007). The Adult Attachment Interview and self-reports of attachment style: An empirical rapprochement. Journal of Personality and Social Psychology, 92(4), 678-697.
  6. Riggs S. A. (2010). Childhood emotional abuse and the attachment system across the life cycle: What theory and research tell us. Journal of Aggression, Maltreatment & Trauma, 19(1), 5-51.
  7. Del Giudice M. (2011). Sex differences in romantic attachment: A meta-analysis. Personality and Social Psychology Bulletin, 37(2), 193-214.
  8. Fraley R. C., Heffernan M. E., Vicary A. M., Brumbaugh C. C. (2011). The Experiences in Close Relationships - Relationship Structures Questionnaire. Psychological Assessment, 23(3), 615-625.
  9. American Psychiatric Association (2013). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, Fifth Edition (DSM-5). Arlington, VA: American Psychiatric Publishing.
  10. Pinquart M., Feußner C., Ahnert L. (2013). Meta-analytic evidence for stability in attachments from infancy to early adulthood. Attachment & Human Development, 15(2), 189-218.
  11. Arriaga X. B., Kumashiro M., Simpson J. A., Overall N. C. (2018). Revising working models across time: Relationship situations that enhance attachment security. Personality and Social Psychology Review, 22(1), 71-96.
  12. Fraley R. C., Roisman G. I. (2019). The development of adult attachment styles: Four lessons. Current Opinion in Psychology, 25, 26-30.

Verificat la 5 octombrie 2026

Fă testul ca să vezi ambele scoruri și locul lor pe hartă.

Fă testul