Mergi la conținut
ECRtest

Schimbarea stilului de atașament în timp

Stilul de atașament poate rămâne asemănător ani întregi. Poți trăi totuși altfel apropierea pe măsură ce înaintezi în vârstă, într-o relație nouă sau în psihoterapie. Studiile arată ce se schimbă, ce poate ajuta și de ce, de obicei, trece ceva timp până când observi o diferență.

De redacția ECRtest · Actualizat la 19 noiembrie 2026 · 10 min de lectură

Pe scurt

  • Schimbarea stilului de atașament se vede de obicei pe parcursul mai multor luni sau ani.
  • Încrederea în relații se clădește mai ales prin experiențe repetate cu oameni pe care te poți baza.
  • După psihoterapie, siguranța în relațiile apropiate tinde să crească, iar anxietatea de atașament să scadă.
  • Chiar dacă trecutul rămâne același, siguranța dobândită schimbă felul în care te raportezi la el.

Cât de stabil e un tipar

Tiparul de atașament se schimbă în timp, de obicei încet. O meta-analiză a reunit 127 de studii despre atașament, de la primele luni de viață până la începutul vieții adulte. Între două măsurători la aceleași persoane au trecut între două săptămâni și 29 de ani. Corelația dintre rezultatele de la început și cele de mai târziu a fost de aproximativ 0,39 (Pinquart și colab., 2013). Asta înseamnă o stabilitate moderată. Felul de a trăi apropierea rămâne într-o oarecare măsură asemănător, deși la mulți oameni se schimbă cu trecerea anilor.

Stilul se poate schimba și la maturitate. Un studiu a urmărit aceleași persoane din adolescență până la vârste înaintate. În medie, anxietatea în relații a scăzut odată cu vârsta, mai clar de la mijlocul vieții adulte încolo. Tendința de a evita apropierea s-a redus treptat de-a lungul vieții (Chopik și colab., 2019). Persoanele aflate într-o relație au avut, în general, scoruri ceva mai mici pe ambele axe.

Ce face, așadar, ca un tipar să se schimbe? Felul în care reacționezi se păstrează câtă vreme experiența îți confirmă așteptările. Când începi să vezi că în relațiile apropiate se poate întâmpla și altceva, se poate schimba și reacția ta (Fraley și Roisman, 2019). După o pierdere grea, te poți apropia de ceilalți cu mai multă prudență. Legăturile în care îți găsești sprijinul îți pot reda sentimentul de siguranță.

Ce înseamnă siguranța dobândită

Expresia „siguranță dobândită în relații” vine din cercetările făcute cu Interviul de atașament la adulți (Adult Attachment Interview, AAI). Persoanele intervievate povestesc despre copilărie, iar cercetătorii urmăresc cât de coerent și deschis vorbesc despre cele întâmplate. Pearson și colab. (1994) au folosit termenul pentru persoanele care descriau relații grele cu părinții și povesteau la fel de coerent ca adulții cu rezultate securizante la interviu.

Urmele trecutului pot rămâne, chiar dacă simți mai multă siguranță în prezent. În același studiu, simptomele depresive peste pragul clinic au apărut la 40 % dintre persoanele cu siguranță dobândită și la numai 10 % dintre cele care au spus că au avut parte de sprijin în copilărie. Experiențele rămân. Felul în care le înțelege cineva și în care își construiește relațiile se poate schimba.

Cercetătorii au pus față în față amintirile adulților și observațiile făcute în timpul copilăriei lor. Când persoanele descriau o copilărie dificilă, ceea ce își aminteau nu coincidea întotdeauna cu ce se observase atunci (Roisman și colab., 2002). În același studiu, persoanele cu atașament nesigur în primele luni de viață și cu rezultate securizante la interviul de la maturitate au ajuns să aibă relații apropiate care mergeau bine. Multe dintre ele nu aveau dificultăți emoționale notabile.

Întrebările testului se referă la felul în care trăiești apropierea astăzi. Siguranța dobândită se evaluează printr-un interviu separat despre relațiile din copilărie. Scorurile ECR-R nu pot stabili dacă siguranța a fost dobândită. Dacă peste un an punctul tău este mai aproape de zona securizantă, testul poate surprinde o schimbare în răspunsurile tale.

AnxiosAnxios-evitantSecurizantEvitant

Notează de unde pornești

Completează testul acum ca să ai un rezultat cu care să compari scorurile peste câteva luni.

Fă testul
  • 72 de afirmații
  • 10-15 minute
  • fără cont

Cum contează experiențele din relații

Dintre lucrurile care pot favoriza sentimentul de siguranță, experiențele din relații au fost studiate cel mai mult. Un model descrie două procese diferite (Arriaga și colab., 2018). Dacă îți crește încrederea în propriile puteri, anxietatea din relații poate scădea. De pildă, când cineva îți arată că te prețuiește, te susține în ceea ce îți propui și se bucură de reușitele tale. Evitarea se poate reduce când te bazezi pe cineva și vezi că îți păstrezi libertatea și primești sprijin fără reproș.

Un moment care a mers bine schimbă rareori așteptările pe care le ai de la apropiere, adică modelul intern după care te orientezi în relații. Contează ce se întâmplă în mod repetat. Primești un răspuns la ora promisă, fiecare revine la conversație după o ceartă, cineva te ascultă când ceri ceva. Schimbarea vine treptat, pe măsură ce aduni asemenea experiențe. De obicei o observi abia când te uiți în urmă.

Cele mai multe studii despre acest model au urmărit cupluri. Atașamentul se vede și în prietenie, și în familie. Dacă în perioada asta nu ești într-un cuplu, poți încerca lângă prieteni să spui mai direct ce ai nevoie și să răspunzi altfel când îți cer ceva. Într-o relație viitoare, s-ar putea să recunoști mai repede o reacție care îți e deja cunoscută.

La ce poate ajuta psihoterapia

O analiză a reunit studii care au măsurat atașamentul înainte și după psihoterapie. În medie, sentimentul de siguranță a crescut, iar anxietatea de atașament a scăzut. Rezultatul a apărut la metode diferite, în contexte diferite și la persoane cu nevoi diverse. Efectul asupra evitării rămâne neclar (Taylor și colab., 2015).

Mulți specialiști consideră că relația care se formează în psihoterapie face deja parte din ce ajută, oricare ar fi metoda. Poți vorbi și despre ce te doare, poți arăta cât de mult te atinge ceva și poți descoperi că nu regreți că ai spus. O experiență de acest fel poate schimba ce aștepți de la apropiere și în alte legături.

Uneori schimbarea vine și fără psihoterapie. Dacă neliniștea sau teama de apropiere îți afectează viața, durează de ani întregi ori are legătură cu experiențe dureroase, sprijinul unui specialist te poate ajuta să treci mai ușor și în siguranță prin asemenea schimbări. Caută pe cineva cu care poți vorbi în voie. Încrederea în persoana din fața ta contează adesea mai mult decât metoda folosită.

Ce poți încerca pe cont propriu

Pe cont propriu, fără experiențe noi în relații sau în psihoterapie, stilul se schimbă de obicei puțin. Poți totuși să îți urmărești reacțiile, ca să faci mai mult loc lucrurilor pe care le înveți din ce ți se întâmplă. Obiceiurile acestea pot ajuta când le încerci regulat.

  • Prinde momentul în care apare reacția. Neliniștea și impulsul de a te îndepărta vin repede. Înainte să faci ceva, pune în cuvinte ce simți, chiar și în gând. Asta îți dă un răgaz.
  • Verifică presupunerile pornind de la ce știi sigur. „N-am primit răspuns, probabil e ceva în neregulă cu mine” poate suna ca o concluzie, deși rămâne o presupunere. Ce altceva ar putea explica tăcerea?
  • Încearcă lucruri noi cu pași mici. Cere puțin ajutor dacă de obicei te descurci pe cont propriu. Când îți vine să verifici imediat, dă-ți timp să vezi ce se mai întâmplă înainte de a judeca situația.
  • Leagă între ele amintirile din viața ta. În interviu, siguranța dobândită se vede chiar în felul coerent în care povestești trecutul. Poți descoperi legături între întâmplări care păreau separate când le pui pe hârtie sau le discuți cu cineva de încredere.

De unde poate începe fiecare stil

Schimbarea se sprijină pe aceleași procese, însă punctul de pornire diferă în funcție de stil.

  • Cu un stil anxios, ajută să găsești liniște în lucrurile pe care le faci pentru tine și în legătura cu mai multe persoane. Răspunsul cuiva poate conta fără ca de el să depindă toată ziua ta. Găsești câțiva pași la atașamentul anxios.
  • Cu un stil evitant, contează să vezi că poți apela la alții și îți poți păstra libertatea. Poți începe prin a cere ajutor cu ceva mărunt. Vezi exemplele din articolul despre atașamentul evitant.
  • În cazul stilului de atașament anxios-evitant (fearful-avoidant), ambele tipuri de experiențe pot ajuta. Schimbarea poate veni mai greu când apropierea îți amintește de ceva dureros. La adulți, vei găsi uneori denumirea „atașament dezorganizat” pentru acest stil. Când e vorba de copii, cuvântul „dezorganizat” se referă la o categorie folosită în studiile care observă comportamentul. Alte repere găsești la atașamentul anxios-evitant.
  • Și stilul securizant se poate schimba, de exemplu după ce pierzi pe cineva sau treci printr-o despărțire dureroasă. Pe pagina despre atașamentul securizant poți citi cum îți păstrezi mai ușor încrederea în relații.

Calea spre mai multă siguranță depinde de situația fiecăruia. Poți porni de la exemplele de pe pagina stilului cel mai apropiat de scorurile tale.

În cât timp poți observa un pas

Studiile urmăresc schimbarea pe parcursul mai multor luni și ani. Ritmul diferă de la o persoană la alta, iar datele nu susțin promisiuni cum ar fi „schimbă-ți stilul într-o lună”. O lună îți poate ajunge pentru început, ca să vezi cum reacționezi și să încerci primii pași. O diferență pe hartă se vede de obicei mai târziu.

Într-o perioadă grea, în timpul unei boli sau după o despărțire, poți reacționa ca înainte pentru o vreme. Îți poți da seama dacă lucrurile se schimbă uitându-te cum au mers în ultimele luni. O singură seară dificilă spune puțin. Pentru cine a trăit mult timp cu anxietate puternică sau cu teamă de apropiere, schimbarea poate dura ani. Un ritm lent este de înțeles.

Pentru mulți oameni, schimbarea are mai mult de-a face cu libertatea de a lua decizii chiar și când apar frica sau neliniștea. Apropierea poate deveni ceva ce alegi în voie, chiar dacă punctul de pe hartă rămâne în afara zonei securizante.

Semne concrete că se schimbă ceva

Poți compara două puncte de pe hartă. Fă testul acum și repetă-l peste câteva luni, cu gândul la aceeași relație. Scorurile pot varia puțin și când lucrurile stau la fel. Uită-te în ce direcție s-a schimbat rezultatul. Punctul a ajuns din margine spre mijlocul hărții? A trecut în zona vecină? În ghidul de interpretare a scorurilor ECR-R găsești explicații pentru o astfel de comparație.

Alte semne se văd în lucrurile pe care testul nu le măsoară. Certurile se sting mai repede. Îți vine mai ușor să ceri ajutor. O pauză între mesaje te sperie mai puțin. Iar dacă primul impuls e să te închizi, se poate să îți treacă înainte să afecteze discuția. Adesea o schimbare se simte mai întâi în asemenea momente și abia apoi apare în scoruri.

Când vrei și o părere din afară, întreabă-i pe cei apropiați dacă au observat ceva diferit. De multe ori, ei văd primii că poți vorbi mai deschis ori că îți păstrezi mai ușor calmul.

Întrebări despre schimbare

  1. Trebuie să merg la psihoterapie?
    Poți avea parte de mai multă siguranță datorită unor relații în care îți merge bine, dar și dacă observi ce se petrece cu tine în ele. Dacă anxietatea sau teama de apropiere îți afectează serios viața, durează de ani de zile ori pornește din experiențe dureroase, sprijinul unui specialist face de obicei schimbarea mai ușor de dus și mai sigură.
  2. Se poate pierde un atașament securizant?
    Da. Pierderile, despărțirile dureroase și perioadele lungi de stres pot duce la mai multă neliniște sau prudență. E o reacție de înțeles la ce ai trăit. Alte relații în care găsești sprijin îți pot reda adesea siguranța. Dacă îți cunoști reacțiile, îți poate fi mai ușor să treci prin perioada asta fără să tragi concluzii despre ce fel de persoană ești.
  3. Ajută cărțile și cursurile despre atașament?
    Te pot ajuta să îți înțelegi reacțiile și să găsești cuvinte pentru ele. E un bun început. Un stil se schimbă cu timpul, prin lucruri pe care le trăiești în mod repetat. Folosește ce ai citit și în practică. Încearcă într-o relație, într-o prietenie sau la psihoterapie ce ți se potrivește și observă ce se întâmplă.
  4. Ce fac dacă punctul meu a rămas în același loc după șase luni?
    Șase luni înseamnă puțin atunci când un stil se schimbă încet. Uită-te și la scoruri. Punctul își poate schimba locul în cadrul aceleiași zone. Gândește-te apoi cum treci acum printr-o ceartă sau printr-o tăcere care se prelungește și cum treceai acum șase luni. În viața de zi cu zi, diferența se vede adesea mai clar decât pe hartă.

Surse (7)

Fă testul și notează punctul de la care pornești.

Fă testul