Mergi la conținut
ECRtest

Atașament anxios și nevoia de confirmări

În stilul de atașament anxios, apropierea contează mult și parcă oricând se poate pierde. Dacă trece un timp fără răspuns sau persoana cu care ești într-o relație pare obosită, poți crede repede că te iubește mai puțin. Pe hartă, acest stil are anxietate în relațiile apropiate peste medie și evitarea apropierii sub medie.

De redacția ECRtest · Actualizat la 19 noiembrie 2026 · 12 min de lectură

Pe scurt

  • Aici, scorul pentru anxietate depășește media, iar cel pentru evitarea apropierii rămâne sub medie.
  • După normele lui Fraley, zona cuprinde aproximativ 18 % dintre rezultate, adică aproape unul din cinci.
  • Grija arată cât de ușor simți riscul să pierzi legătura. Ea spune prea puțin despre caracterul tău.
  • Cu timpul, încrederea în propria valoare și legăturile stabile cu oameni dragi pot domoli anxietatea.
AnxiosAnxios-evitantSecurizantEvitant

Cât de mult te neliniștesc relațiile?

Testul compară scorul de anxietate cu normele și arată în ce relații grija se face simțită cel mai tare.

Fă testul
  • 72 de afirmații
  • 10-15 minute
  • fără cont
P1

Când tăcerea stârnește griji

Semnele stilului anxios ies la iveală mai ales când cineva drag se îndepărtează, fie și pentru puțin timp. E nevoie să privești ce ți se întâmplă în ansamblu. Poți regăsi câte un semn și în alte stiluri, iar testul măsoară mai precis tiparul de reacții.

  1. Recitești mesajele. Seara te întorci la conversațiile de peste zi. De ce a fost răspunsul atât de scurt? De ce lipsește emojiul? Grija te face să cauți din timp vreun semn că lucrurile se răcesc, ca să nu te ia prin surprindere.

  2. O oră fără vești. De la cineva drag n-ai primit răspuns de o oră sau chiar două și îți fuge mintea mereu într-acolo. Mai trimiți un mesaj și verifici când a intrat ultima dată online. Poți simți tensiunea așteptării chiar și în corp.

  3. Mai ai nevoie de o confirmare. Întrebi dacă e totul în regulă și ți se spune că da. Te liniștești pentru o vreme. A doua zi, ai pune din nou aceeași întrebare. E greu ca un singur răspuns să țină grija departe.

  4. Cauți vina la tine. Persoana cu care ești a avut o zi lungă de lucru sau pare cu gândul în altă parte. Te întrebi ce ai greșit. O expresie neutră îți poate părea un semn de supărare, chiar dacă dispoziția de moment n-are legătură cu tine.

  5. Îți lași planurile deoparte. Renunți ușor la planuri ori la o ieșire cu prietenii pentru o întâlnire în doi. Când întâlnirea se anulează, ziua întreagă pare goală. Cu timpul, relația poate ajunge să ocupe aproape tot locul din viața ta.

  6. Vrei să treacă cearta pe loc. După o ceartă îți vine greu să aștepți până mâine. Ai vrea să discutați și să vă împăcați acum. Când persoana cu care ești îți cere timp să se liniștească, te temi că relația ar putea să se termine.

  7. Gelozie pornită din lucruri mărunte. O apreciere la fotografia altcuiva sau faptul că revine același nume de la serviciu în conversație te poate durea. Adesea te întrebi dacă persoana cu care ești te-ar alege și azi, chiar dacă ai încredere în ce îți spune.

P2

De ce sperie gândul că poți pierde relația

În stilul anxios, ajungi să verifici des dacă oamenii care contează îți sunt încă aproape. Până și un semn vag de îndepărtare poate declanșa alarma. Psihologii numesc această intensificare a nevoii de apropiere „hiperactivare” (Mikulincer & Shaver, 2003). În literatura de specialitate întâlnești și numele de atașament anxios-preocupat (anxious-preoccupied).

Tendința se vede și în laborator. Într-un studiu, participanții au urmărit fețe pe care o emoție apărea sau se stingea treptat. Persoanele cu scoruri mari la anxietatea de atașament au sesizat schimbarea mai devreme și au greșit mai des când s-au grăbit să tragă o concluzie. Când au privit fețele la fel de mult timp, au interpretat expresiile mai precis decât ceilalți participanți (Fraley et al., 2006).

În spatele grijii sunt adesea îndoieli legate de propria valoare. „Dacă îmi arăt slăbiciunile, poate o să mă iubească mai puțin.” Ceilalți îți inspiră încredere și înseamnă mult pentru tine. De aceea ții atât la legătura cu ei (Bartholomew & Horowitz, 1991).

E obositor să te alarmezi atât de des, mai ales dacă descoperi apoi că nu se schimbase nimic între tine și persoana dragă. Aceeași atenție te ajută să observi lucruri care le scapă altora și să îți dai seama când cineva are nevoie să îi fii alături.

P3

De unde poate veni frica de respingere

Cercetătorii au observat prima dată acest tipar la copii de un an, în timpul unor scurte separări în laborator. La această probă se folosește procedura „Situația străină” (Strange Situation). Unii copii se tulburau tare când pleca mama. La întoarcerea ei căutau apropierea, dar rămâneau supărați și erau greu de liniștit. Această categorie se numește atașament anxios-ambivalent (Cassidy & Berlin, 1994). Mai târziu a fost descris un tipar asemănător în relațiile de cuplu ale adulților.

Povestea fiecăruia e diferită. Afecțiunea putea exista, dar copilului îi era greu să prevadă când avea să o primească. Persoana care avea grijă de copil putea răspunde imediat într-o zi, mai târziu în alta sau putea fi prinsă cu propriile griji tocmai când copilul avea nevoie de sprijin. Așa putea învăța să urmărească orice semn și să insiste ca să primească atenție. Oboseala și greutățile adulților pot explica de ce le era greu să răspundă consecvent.

Contează și temperamentul, și ce ai trăit mai târziu. Poate ai trecut prin infidelitate, o despărțire neașteptată sau o relație în care momentele de apropiere alternau cu cele de distanță. Experiențele din viața adultă îți pot modela în continuare stilul. Studiile arată că, în medie, anxietatea scade pe măsură ce oamenii înaintează în vârstă (Chopik et al., 2019). Grija pentru relație poate apărea și după o copilărie trăită în siguranță.

P4

Atenția la lucrurile mici dintre oameni

Atenția la relație te poate obosi și tot ea îți arată când ceva se schimbă între oameni. Lucrurile pe care le faci bine pot rămâne cu tine și când te vei îngrijora mai puțin.

  • Ai grijă de legăturile care contează

    Ții minte datele importante, observi ce îi lipsește cuiva drag și te oferi să ajuți. Faci loc relațiilor în programul tău și te gândești cum să le păstrezi.

  • Îți dai seama ce simt alții

    Îți dai seama devreme când cuiva i se întâmplă ceva, chiar dacă nu îți spune. În prietenii și în lucrul cu oamenii, abilitatea asta poate fi de mare folos.

  • Vorbești deschis despre ce simți

    Spui când ți-e dor și vorbești despre afecțiune. Poți recunoaște cu ușurință cât contează legătura pentru tine. Le poate fi mai ușor și altora să vorbească deschis în preajma ta.

  • Cauți să îndrepți lucrurile

    Când ceva nu merge, deschizi discuția și cauți o soluție. Dorința de a repara o neînțelegere poate ajuta mult în cuplu când ai parte de sprijin consecvent.

P5

Griji în cuplu, printre prieteni și în familie

Stilul anxios se vede adesea cel mai clar în cuplu, unde perspectiva de a pierde legătura poate să te apese mai mult. Neliniștea crește, ceri o confirmare și răspunsul te liniștește pentru o vreme. Apoi o iei de la capăt. Cererile repetate se leagă de anxietatea în relațiile apropiate, iar persoana cu care ești le observă (Shaver et al., 2005).

În timpul unei certe, grija poate face ca lucrurile să pară mai grave. Într-un studiu cu cupluri, persoanele cu scoruri mari la anxietate au semnalat mai multe conflicte, le-au trăit mai intens și au dat relației o notă mai mică după o ceartă (Campbell et al., 2005). Poți spune direct „Mi-e teamă acum. Poți să-mi spui dacă între noi e totul în regulă?”. Așa i se poate răspunde mai ușor nesiguranței decât atunci când aștepți în tăcere un semn.

Cu prietenii și familia, grija e de obicei mai domoală, dar pornește la fel. Te supără că nu ți se răspunde la un apel sau te temi că cineva drag din cercul de prieteni a găsit o companie mai interesantă. Cât de tare se simte grija depinde și de relație (Fraley et al., 2011). Testul o măsoară pentru fiecare dintre legăturile incluse.

P6

Grija pentru relație și tulburarea de anxietate

Unele reacții seamănă cu cele din stilul anxios-preocupat la prima vedere. Contează unde apar grijile și în ce împrejurări.

Tulburarea de anxietate
Într-o tulburare de anxietate, grijile se pot răspândi în multe domenii ale vieții, pot dura luni și pot afecta munca, somnul și odihna (APA, 2013). Anxietatea legată de atașament privește relațiile apropiate. Ea singură nu reprezintă o boală. Dacă neliniștea îți tulbură viața de zi cu zi, poți vorbi cu un medic sau cu un psiholog. Un test online nu stabilește un diagnostic.
Dependența emoțională
În psihologia populară, expresia se folosește când cineva are impresia că nu poate trăi fără o anumită relație. Un stil anxios te poate împinge uneori în direcția asta. Adesea însă persoanele cu acest stil își văd de viața lor, au un serviciu și prieteni. Grija lor privește stabilitatea legăturii.
Stilul anxios-evitant
O altă combinație cu un scor ridicat de anxietate se numește atașament anxios-evitant (fearful-avoidant). Și evitarea apropierii e aici peste medie. Poți să îți dorești apropiere și să te sperie când o ai. În stilul anxios, cauți de obicei să fii aproape și acolo îți găsești mai ușor liniștea. Scorul de pe a doua axă îți spune care dintre stiluri descrie mai bine aceste reacții.
Stima de sine scăzută
Există o legătură între cele două. Poți avea încredere în tine la serviciu și între prieteni, dar în cuplu să te întrebi dacă vei avea mereu un loc în viața cuiva. În anxietatea de atașament contează cât de mult simți că te prețuiesc oamenii apropiați.
  1. Ce a pornit grija?A fost tăcerea, oboseala cuiva sau un plan din care lipsești? Îți poate fi mai ușor să treci prin grijă când știi ce a declanșat-o.
  2. Găsește ceva care te linișteșteO plimbare, câteva respirații lente sau o convorbire cu cineva drag te pot ajuta să te liniștești chiar înainte să vină răspunsul așteptat. Îți pot prinde bine și când ai parte de apropiere.
  3. Spune ce ai nevoiePoți spune „Am nevoie să aud acum că între noi e totul în regulă”. Celeilalte persoane îi e mai ușor să răspundă când știe de ce ai nevoie.
  4. Mai multă încredereGrija se mai poate ivi. Cu timpul, îi poți lăsa mai puțin loc în deciziile tale. Un răspuns întârziat poate rămâne un incident al zilei, fără să-ți schimbe părerea despre relație.
P7

Ce poate domoli nevoia de confirmări

Stilul anxios descrie un fel de a trăi apropierea. Grijile se pot domoli și poți încerca lucruri concrete. Anxietatea scade adesea în relațiile în care capeți încredere, când cineva îți răspunde la cereri și îți observă reușitele (Arriaga et al., 2018). Ea tinde să scadă și odată cu vârsta.

Poate conta să ai mai multe locuri unde găsești sprijin. Prieteniile, munca ta și felurile în care ai învățat să îți liniștești corpul pot ajuta. Când ai mai multe surse de liniște, dintr-o singură relație ceri mai puțin. Dacă grijile devin puternice și îți îngreunează viața de zi cu zi, psihoterapia îți poate oferi timp să le înțelegi în ritmul tău.

Poți face din nou testul peste șase luni ca să vezi dacă punctul și-a schimbat locul. În timp, schimbarea poate începe cu pași ca aceștia.

P8

Întrebări despre teama de pierdere

  1. Stilul anxios arată că ai primit prea puțină afecțiune în copilărie?
    Poți să fi avut parte de multă afecțiune și să îți fi fost greu să știi când o vei primi. Anxietatea poate apărea și mai târziu, după relații dureroase. Stilul se formează și se schimbă pe măsură ce treci prin experiențe noi. Testul descrie cum te raportezi la cei dragi în prezent. Cauzele din trecut cer mai mult context.
  2. De ce e atât de greu să aștepți un răspuns când ai un stil anxios?
    O pauză poate părea un semn că cineva se îndepărtează. Până vine răspunsul, rămâi cu gândul la ce ar putea merge rău, iar tensiunea se simte și în corp. Reacția poate apărea oricui trăiește atât de intens riscul de a pierde legătura. Ajută să știi cum veți ține legătura și să ai la îndemână feluri de a te liniști fără telefon.
  3. Stilul anxios e mai frecvent la femei decât la bărbați?
    Diferența este mică. Într-o meta-analiză, femeile au avut scoruri medii ceva mai mari la anxietate, iar bărbații, la evitare. În eșantioanele online, diferența aproape a dispărut (Del Giudice, 2011). Fraley a găsit în eșantionul său scoruri medii aproape egale. Stilul unei persoane se află din propriile răspunsuri și poate arăta foarte diferit de media grupului.
  4. Cum diferă un test de anxietate în relații de un chestionar pentru tulburările de anxietate?
    Un chestionar de screening întreabă despre griji în toate zonele vieții și îi poate semnala unui medic că ar putea exista o tulburare. Acest test măsoară anxietatea în relațiile apropiate. Scorul se compară cu normele lui Fraley, pentru care au răspuns peste 17.000 de participanți. Testul nu stabilește un diagnostic și nu înlocuiește o discuție cu un specialist.
  5. Cum oferi sprijin cuiva cu un stil de atașament anxios?
    Răspunde când ai spus că o vei face și anunță dacă întârzii. Când persoana cu care ești îți pune iar o întrebare, poți să-i spui calm că ești aproape și să vorbești deschis despre planurile tale. Fiecare dintre voi are nevoie și de feluri proprii de a se liniști. Sprijinul tău are limite firești.
  6. Poți avea griji doar în unele relații?
    Da, se întâmplă des. Te poți neliniști în cuplu și să te simți în largul tău într-o prietenie sau invers. Cu mama, e posibil să simți că trebuie să te străduiești mereu ca să te aprobe (Fraley et al., 2011). Primești câte un rezultat pentru fiecare legătură, ca să vezi în care găsești deja sprijin.
P9

Alte stiluri

P10

Surse (12)

  1. Bartholomew K., Horowitz L. M. (1991). Attachment styles among young adults: A test of a four-category model. Journal of Personality and Social Psychology, 61(2), 226-244.
  2. Cassidy J., Berlin L. J. (1994). The insecure/ambivalent pattern of attachment: Theory and research. Child Development, 65(4), 971-991.
  3. Mickelson K. D., Kessler R. C., Shaver P. R. (1997). Adult attachment in a nationally representative sample. Journal of Personality and Social Psychology, 73(5), 1092-1106.
  4. Mikulincer M., Shaver P. R. (2003). The attachment behavioral system in adulthood: Activation, psychodynamics, and interpersonal processes. Advances in Experimental Social Psychology, 35, 53-152.
  5. Campbell L., Simpson J. A., Boldry J., Kashy D. A. (2005). Perceptions of conflict and support in romantic relationships: The role of attachment anxiety. Journal of Personality and Social Psychology, 88(3), 510-531.
  6. Shaver P. R., Schachner D. A., Mikulincer M. (2005). Attachment style, excessive reassurance seeking, relationship processes, and depression. Personality and Social Psychology Bulletin, 31(3), 343-359.
  7. Fraley R. C., Niedenthal P. M., Marks M., Brumbaugh C., Vicary A. (2006). Adult attachment and the perception of emotional expressions: Probing the hyperactivating strategies underlying anxious attachment. Journal of Personality, 74(4), 1163-1190.
  8. Del Giudice M. (2011). Sex differences in romantic attachment: A meta-analysis. Personality and Social Psychology Bulletin, 37(2), 193-214.
  9. Fraley R. C., Heffernan M. E., Vicary A. M., Brumbaugh C. C. (2011). The Experiences in Close Relationships - Relationship Structures Questionnaire. Psychological Assessment, 23(3), 615-625.
  10. American Psychiatric Association (2013). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, Fifth Edition (DSM-5). Arlington, VA: American Psychiatric Publishing.
  11. Arriaga X. B., Kumashiro M., Simpson J. A., Overall N. C. (2018). Revising working models across time: Relationship situations that enhance attachment security. Personality and Social Psychology Review, 22(1), 71-96.
  12. Chopik W. J., Edelstein R. S., Grimm K. J. (2019). Longitudinal changes in attachment orientation over a 59-year period. Journal of Personality and Social Psychology, 116(4), 598-611.

Verificat la 5 octombrie 2026

Fă testul ca să vezi cât loc ocupă grijile în relațiile tale apropiate.

Fă testul