Mergi la conținut
ECRtest

Stiluri de atașament la adulți

Stilurile de atașament descriu cum trăim apropierea, cât ne temem s-o pierdem și cât de ușor ne bazăm pe alții. La adulți, cele două axe, anxietatea și evitarea, formează o hartă cu patru zone. Fiecare zonă arată un alt fel de a trăi apropierea.

De redacția ECRtest · Actualizat la 19 noiembrie 2026 · 9 min de lectură

Pe scurt

  • În cercetarea actuală a atașamentului la adulți se descriu cel mai adesea patru stiluri.
  • Anxietatea în relațiile apropiate este o axă a hărții. Evitarea apropierii este cealaltă.
  • Stilurile ocupă zone pe hartă, cu treceri treptate între ele și multe puncte lângă granițe.
  • Stilul descrie obiceiuri care se pot schimba în timp. Numele stilului nu indică vreun diagnostic.

Ce numim atașament la adulți

Psihiatrul John Bowlby a descris atașamentul ca pe un sistem cu care ne naștem. Când ne speriem, căutăm pe cineva care ne poate proteja și lângă care ne simțim în siguranță (Bowlby, 1969). Pentru copiii mici, aceștia sunt de obicei părinții. La vârsta adultă, rolul îl pot avea persoana cu care ești într-o relație, prietenii apropiați și adesea părinții. Nevoia asta se face simțită mai ales în perioade de stres sau de boală și când ești departe de cineva drag.

Stilul descrie cum răspundem de obicei la nevoia de apropiere. Pentru unele persoane, a cere sprijin vine la fel de firesc ca a petrece o după-amiază separat. Altele se gândesc des că legătura s-ar putea rupe. Mai sunt și persoane care, dacă trec printr-un necaz, se simt mai în largul lor când se descurcă singure. Asemenea obiceiuri se formează prin experiență, iar psihologia le studiază de peste o jumătate de secol, de pe vremea lui Bowlby.

Pentru copii se folosesc alte metode. Categoriile observate în copilărie au doar o corespondență parțială cu stilurile descrise la adulți. Mai jos găsești harta stilurilor la adulți și felul în care se formează zonele ei.

Cele patru tipare, pe scurt

Pentru fiecare tipar ai mai jos o pagină despre cum îl recunoști, din ce experiențe se poate forma și cum se poate schimba. Unele lucrări preferă termeni precum „dismissing”, „preoccupied” sau „fearful”. Când dai peste aceste denumiri, te poți orienta după scorurile pe cele două axe, fiindcă e vorba despre aceleași zone ale hărții.

  1. Securizant. Anxietatea și evitarea sunt sub medie. Apropierea vine firesc, îți este ușor și să petreci timp pe cont propriu, iar când ai nevoie, ceri ajutor. Află mai multe despre atașamentul securizant.

  2. Anxios. Anxietatea este peste medie, iar evitarea sub medie. Legătura poate părea fragilă, momentele de distanță te pot neliniști și ai nevoie adesea de un semn că între voi e bine. Vezi cum se manifestă atașamentul anxios.

  3. Evitant. Evitarea este peste medie, iar anxietatea sub medie. Când ai de rezolvat ceva greu, de obicei te bizui mai întâi pe tine. Dacă apropierea devine intensă, poți simți nevoia să mai lași puțin spațiu între tine și cealaltă persoană. Citește despre atașamentul evitant.

  4. Anxios-evitant. Dacă ambele scoruri sunt peste medie, vorbim despre atașament anxios-evitant (fearful-avoidant). Îți dorești apropiere, dar te și temi de ea. De aici vin pașii către cineva, urmați de retragere. În literatura despre relațiile dintre adulți, tiparul apare adesea și ca „atașament dezorganizat”. Când studiază copii, cercetătorii numesc „dezorganizată” o categorie pe care o stabilesc prin observarea comportamentului. Citește cum se manifestă acest tipar în relații.

Ce ne spun axele anxietății și evitării

Multă vreme, fiecare își alegea stilul citind câteva descrieri și hotărând care i se potrivea cel mai bine. La sfârșitul anilor 1990, cercetătorii au pus laolaltă zeci de chestionare. Aproape toate măsurau aceleași două lucruri, anxietatea și evitarea (Brennan et al., 1998). Pe cele două axe se bazează ECR-R, chestionarul folosit în acest test (Fraley et al., 2000).

Când au căutat grupuri distincte, cercetătorii au găsit scoruri răspândite de-a lungul axelor fără o separare clară între stiluri (Fraley et al., 2015). Pe hartă, aceeași zonă cuprinde puncte la margine și puncte mult mai departe de graniță. În al doilea caz, probabil recunoști repede tiparul descris. Lângă graniță, s-ar putea să te regăsești în două descrieri.

Patru stiluri pe două axe

Patru stiluri pe două axe
StilAnxietateEvitarePondere
Securizantsub mediesub mediecirca 32 %
Anxiospeste mediesub mediecirca 18 %
Evitantsub mediepeste mediecirca 19 %
Anxios-evitantpeste mediepeste mediecirca 31 %

Ponderile sunt calculate din normele lui Fraley, cu granița la media fiecărei axe.

AnxiosAnxios-evitantSecurizantEvitant

Găsește-ți punctul pe hartă

Testul măsoară ambele axe. Vezi stilul indicat de scoruri și stilurile vecine dacă punctul cade lângă linie.

Fă testul
  • 72 de afirmații
  • 10-15 minute
  • fără cont

De la Bowlby la cercetarea relațiilor adulte

Au trecut cam treizeci de ani de la observarea copiilor mici la elaborarea chestionarelor pentru adulți. Pe parcurs, cercetătorii au păstrat ce se putea folosi mai departe și au schimbat ce nu se potrivea noilor observații.

  1. John Bowlby, 1969. A explicat de ce are nevoie copilul de atașament. Apropierea de un adult îi oferă protecție, iar imboldul de a o căuta e înnăscut, la fel ca foamea. Bowlby a descris sistemul de atașament în sine.

  2. Mary Ainsworth, 1978. Copilul mic rămâne pentru scurt timp cu o persoană necunoscută, apoi mama se întoarce. Cercetătorii se uită la felul în care o întâmpină copilul. Așa se desfășoară procedura numită „Situația străină” (Strange Situation). Cartea din 1978 descrie trei tipare, securizant, evitant și anxios-ambivalent (Ainsworth et al., 1978).

  3. Cindy Hazan și Phillip Shaver, 1987. Au cercetat dacă tiparele descrise la copii apar și în cuplurile adulte. Cititorii unui ziar alegeau una dintre trei descrieri, cea care li se potrivea mai bine. Ponderea celor trei răspunsuri semăna cu rezultatele obținute la copii (Hazan & Shaver, 1987).

  4. Mary Main și Judith Solomon, 1990. Au observat la unii copii reacții care nu se potriveau celor trei tipare. De exemplu, copilul pornea spre mamă și apoi încremenea. Așa a apărut a patra categorie pentru copii, cea dezorganizată (Main & Solomon, 1990).

  5. Kim Bartholomew, 1991. A separat două feluri de evitare la adulți. Cineva poate păstra distanța cu calm și cu încredere în sine sau poate avea îndoieli în privința propriei persoane și se poate feri de apropiere de teamă. Din această distincție au rezultat patru stiluri la adulți (Bartholomew & Horowitz, 1991).

  6. Măsurarea pe două scale, din 1998. Au apărut chestionare care dau un scor pe fiecare axă, întâi ECR (Brennan et al., 1998), apoi ECR-R. În ECR-R, fiecare axă are 18 afirmații, iar scorurile se pot compara cu normele unui eșantion mare (Fraley et al., 2000).

De unde vine al patrulea stil

În articole de popularizare mai găsești lista cu trei stiluri, securizant, anxios și evitant. Hazan și Shaver au preluat schema celor trei tipare din studiile asupra copiilor. La începutul anilor 1990 devenise clar că termenul „evitant” acoperea două experiențe diferite (Bartholomew, 1990).

Unele persoane păstrează ușor distanța. Au încredere în ele și se descurcă fără apropiere constantă. Altele își doresc apropiere, dar se retrag când se așteaptă să le doară. Comportamentul poate arăta la fel pentru cei din jur, deși motivele diferă mult și fiecăruia îi poate prinde bine alt fel de sprijin.

Din întâlnirea celor două axe rezultă patru zone, fiecare cu propria pagină. Una dintre ele corespunde stilului anxios-evitant. La copii, categoria dezorganizată se stabilește prin observarea comportamentului. Interviul structurat cu adulții, despre relațiile din copilărie, folosește o clasificare separată. Rezultatele interviului și ale chestionarului se suprapun puțin (Roisman et al., 2007).

Când scorurile cad la granița dintre stiluri

Ca graniță pe fiecare axă folosim media din eșantionul lui Fraley. Dacă distanța dintre punct și oricare dintre linii e sub un sfert din abaterea standard a axei, lângă numele stilului pot apărea și cele ale stilurilor din vecinătate. Aproximativ 34 % dintre persoane au un rezultat în această zonă.

Poți reacționa diferit de la o relație la alta. Prima parte a testului e despre cuplu. În partea a doua, întâi te gândești la cei apropiați în ansamblu, apoi răspunzi separat despre relația cu mama, cu tata și despre cea mai strânsă prietenie. Poți avea un atașament securizant cu cineva și unul anxios cu altcineva (Fraley et al., 2011). Stilul spune ceva despre cum trăiești apropierea acum. Peste șase luni, punctul tău poate cădea în alt loc.

Un rezultat de graniță e de așteptat când scorul cade lângă o linie. Citind descrierile celor două stiluri, s-ar putea să te recunoști mai bine în câte ceva din fiecare decât în oricare dintre ele luată separat.

Întrebări despre stilurile la adulți

  1. Ce tipar apare cel mai des în studii?
    Depinde de metodă. În sondajele cu trei descrieri la alegere apare cel mai des stilul securizant, ales de 59 % dintre persoanele dintr-un eșantion din Statele Unite (Mickelson et al., 1997). Dacă folosești scorul mediu al eșantionului lui Fraley ca prag pe fiecare axă, zona securizantă și zona anxios-evitantă cuprind cam o treime dintre rezultate fiecare.
  2. Care dintre tipare se asociază cu relații mai mulțumitoare?
    Relațiile tind să meargă mai lin când stilul este securizant. Studiile asociază anxietatea și evitarea cu o satisfacție mai mică în cuplu (Li & Chan, 2012). În fiecare tipar există și resurse. Felul în care reacționează cineva poate să-i fi fost de ajutor în împrejurările de atunci, iar reacțiile se pot schimba cu timpul.
  3. Bowlby a definit stilurile de atașament?
    Bowlby a descris sistemul de atașament pe care îl avem cu toții. Tiparele au fost descrise mai târziu de Mary Ainsworth, care a observat copii mici. Stilurile de la vârsta adultă au venit și mai târziu, odată cu lucrările lui Hazan și Shaver și ale lui Bartholomew. De aici și confuzia din formula „cele patru stiluri ale lui Bowlby”.
  4. Stilul de atașament ține de personalitate?
    Personalitatea descrie felul de a fi al cuiva în general. Atașamentul privește legăturile apropiate, inclusiv teama de a pierde pe cineva și disponibilitatea de a te baza pe acea persoană. Unele trăsături de personalitate au legătură cu stilul, dar asocierea este moderată (Noftle & Shaver, 2006). Îți poate plăcea mult să cunoști oameni noi și totuși să trăiești apropierea într-un fel descris de stilul evitant.

Fiecare stil, pe larg

Surse (14)

  1. Bowlby J. (1969). Attachment and Loss: Vol. 1. Attachment. New York: Basic Books.
  2. Ainsworth M. D. S., Blehar M. C., Waters E., Wall S. (1978). Patterns of Attachment: A Psychological Study of the Strange Situation. Hillsdale, NJ: Erlbaum.
  3. Hazan C., Shaver P. (1987). Romantic love conceptualized as an attachment process. Journal of Personality and Social Psychology, 52(3), 511-524.
  4. Bartholomew K. (1990). Avoidance of intimacy: An attachment perspective. Journal of Social and Personal Relationships, 7(2), 147-178.
  5. Main M., Solomon J. (1990). Procedures for identifying infants as disorganized/disoriented during the Ainsworth Strange Situation. In M. T. Greenberg, D. Cicchetti, E. M. Cummings (Eds.), Attachment in the preschool years: Theory, research, and intervention (pp. 121-160). Chicago: University of Chicago Press.
  6. Bartholomew K., Horowitz L. M. (1991). Attachment styles among young adults: A test of a four-category model. Journal of Personality and Social Psychology, 61(2), 226-244.
  7. Mickelson K. D., Kessler R. C., Shaver P. R. (1997). Adult attachment in a nationally representative sample. Journal of Personality and Social Psychology, 73(5), 1092-1106.
  8. Brennan K. A., Clark C. L., Shaver P. R. (1998). Self-report measurement of adult attachment: An integrative overview. In J. A. Simpson, W. S. Rholes (Eds.), Attachment theory and close relationships (pp. 46-76). New York: Guilford Press.
  9. Fraley R. C., Waller N. G., Brennan K. A. (2000). An item response theory analysis of self-report measures of adult attachment. Journal of Personality and Social Psychology, 78(2), 350-365.
  10. Noftle E. E., Shaver P. R. (2006). Attachment dimensions and the big five personality traits. Journal of Research in Personality, 40(2), 179-208.
  11. Roisman G. I., Holland A., Fortuna K., Fraley R. C., Clausell E., Clarke A. (2007). The Adult Attachment Interview and self-reports of attachment style: An empirical rapprochement. Journal of Personality and Social Psychology, 92(4), 678-697.
  12. Fraley R. C., Heffernan M. E., Vicary A. M., Brumbaugh C. C. (2011). The Experiences in Close Relationships - Relationship Structures Questionnaire. Psychological Assessment, 23(3), 615-625.
  13. Li T., Chan D. K.-S. (2012). How anxious and avoidant attachment affect romantic relationship quality differently: A meta-analytic review. European Journal of Social Psychology, 42(4), 406-419.
  14. Fraley R. C., Hudson N. W., Heffernan M. E., Segal N. (2015). Are adult attachment styles categorical or dimensional? A taxometric analysis of general and relationship-specific attachment orientations. Journal of Personality and Social Psychology, 109(2), 354-368.

Verificat la 5 octombrie 2026

Fă testul și vezi unde se află punctul tău pe hartă.

Fă testul