Expresia „atașament dezorganizat” apare deseori și cu referire la acest stil al adulților. Când îi studiază pe copii, cercetătorii folosesc termenul pentru o categorie definită după comportamentul observat. În cuplu, săptămânile de apropiere pot fi urmate de retragere, iar mai târziu apare dorința de a îndrepta ce s-a întâmplat. Din afară, schimbarea pare greu de înțeles. Pentru persoana care o trăiește, e o încercare de a păstra legătura și de a se feri de o posibilă suferință.
Un început plin de căldură. În primele săptămâni, persoana vorbește deschis și își arată afecțiunea cu ușurință. Poate că a așteptat de mult o asemenea apropiere. Când legătura începe să conteze mai mult, se poate gândi din ce în ce mai des la aceeași întrebare. „Dacă mă cunoaște mai bine și apoi pleacă?” Atunci îi poate fi mai greu să vorbească deschis.
Neliniște de la distanță. Ajunge chiar și o zi în care cealaltă persoană pare mai departe. Neliniștea o poate face pe cea care se retrăsese să trimită mesaje, să propună o întâlnire sau să revină cu cereri de confirmare. Distanța pe care tocmai o crease ajunge să fie greu de suportat.
Discuții care se învârt în cerc. Într-o ceartă, persoana poate insista să discute pe loc, pentru ca apoi să se retragă în mijlocul unei fraze. În numai câteva minute, impulsul de a se apropia poate lăsa loc nevoii de spațiu. Cealaltă persoană rămâne fără să înțeleagă ce se așteaptă de la ea.
Când nici liniștea nu liniștește. Chiar când lucrurile merg bine, liniștea poate să semene cu așteptarea unei certe. Poate apărea impulsul de a verifica dacă totul e în regulă sau chiar de a strica momentul, ca să nu mai rămână loc pentru incertitudine.
